Relativ (fiindca nu-mi dau seama daca repede sau foarte repede) trece timpul si uite ca aproape e o luna de cand sunt aici...in Bogota. Un oras extraordinar de frumos. Fiind atat de sus, de multe ori mi se pare ca se simte ca esti mai aproape de cer, mai ales la apusul soarelui deoarece norii arata altfel. Norii...din pacate avem parte destul de mult de ei. Vremea ma surprinde in fiecae zi ... daca dimineata ploua nu inseamna ca va fi frig, ca va ploua, ca va fi cald mai tarziu sau senin...inseamna ca asa e acum iar mai tarziu...cine stie...orice e posibil asa ca tricou si manusi deodata pe strada nu e un lucru atat de ciudat.
Pregatind o sesiune despre diferente culturale pentru prima conferinta nationala mi-am dat seama de un lucru care s-a intamplat de cand am venit aici: nu am fost singura decat o data, o singura data cand m-am dus singura sa cumpar paine :)) Intr-adevar se simte foarte mult colectivismul, oamenii stau impreuna, mereu si foarte rar fac un lucru singuri. Ciudat pentru mine deoarece simt ca-mi fura din libertate. Dar nu e asa...cred...
Una din radacinile acestui...colectivism e clar familia. Famlia e pe primul loc din cate am vazut pentru majoritatea persoanelor. Iar pe locul doi cred ca e mancarea :)). Nu stiu cum e in sanul failiei, cred ca e un mediu foarte calduros. In weekend plec in Cartagena unde vom sta la mama Luisei de fapt la familia Luisei. Sunt curioasa cum va fi. Cert e ca momentul pranzulu de exemplu e un moment foarte important in timpul zilei. Nu conteaza ca te grabesti sau esti ocupat, asta nu e un motiv pentru a manca in graba. Mancarea de pranz e locul in care te intalnesti cu cei dragi, stai impreuna, savurezi mancarea. Si clar ai ce savura. Intotdeauna pranzul e colorat...carne - peste, pui, vita...de toate daca se poate, orez, cartofi, legume, salate, fasole, oua, fructe, suc, porumb, supa, desert...toate odata :) din fericire altitudinea ajuta putin silueta asa ca ...poti manca mai mult decat ti-ai inchipui. Totul gatit, cu foarte multa maiestrie. Ieri a fost ziua lui Martha si am mers la un restaurant specific nordic (coasta marii Caraibe) unde totul avea la baza Platan. Platanul e un fel de banana in diferite stagii ale vietii - mai cruda mai coapta - prajita si gatita cu...orice sau de toate. Ce nu poate lipsi insa e branza...un alt aliment omniprezent. Supa, felul doi, simpla, desert...nu conteaza branza e prezenta :)
cred ca mi s-a facut foame...ma duc sa mananc un mango :) Despre fructe...mi-ar fi greu sa le enumar...sunt atatea ca nu stiu exact ce am gustat si ce nu sau ce-mi place si ce nu... este timp :)
un abrazzo!
mishu
Pregatind o sesiune despre diferente culturale pentru prima conferinta nationala mi-am dat seama de un lucru care s-a intamplat de cand am venit aici: nu am fost singura decat o data, o singura data cand m-am dus singura sa cumpar paine :)) Intr-adevar se simte foarte mult colectivismul, oamenii stau impreuna, mereu si foarte rar fac un lucru singuri. Ciudat pentru mine deoarece simt ca-mi fura din libertate. Dar nu e asa...cred...
Una din radacinile acestui...colectivism e clar familia. Famlia e pe primul loc din cate am vazut pentru majoritatea persoanelor. Iar pe locul doi cred ca e mancarea :)). Nu stiu cum e in sanul failiei, cred ca e un mediu foarte calduros. In weekend plec in Cartagena unde vom sta la mama Luisei de fapt la familia Luisei. Sunt curioasa cum va fi. Cert e ca momentul pranzulu de exemplu e un moment foarte important in timpul zilei. Nu conteaza ca te grabesti sau esti ocupat, asta nu e un motiv pentru a manca in graba. Mancarea de pranz e locul in care te intalnesti cu cei dragi, stai impreuna, savurezi mancarea. Si clar ai ce savura. Intotdeauna pranzul e colorat...carne - peste, pui, vita...de toate daca se poate, orez, cartofi, legume, salate, fasole, oua, fructe, suc, porumb, supa, desert...toate odata :) din fericire altitudinea ajuta putin silueta asa ca ...poti manca mai mult decat ti-ai inchipui. Totul gatit, cu foarte multa maiestrie. Ieri a fost ziua lui Martha si am mers la un restaurant specific nordic (coasta marii Caraibe) unde totul avea la baza Platan. Platanul e un fel de banana in diferite stagii ale vietii - mai cruda mai coapta - prajita si gatita cu...orice sau de toate. Ce nu poate lipsi insa e branza...un alt aliment omniprezent. Supa, felul doi, simpla, desert...nu conteaza branza e prezenta :)
cred ca mi s-a facut foame...ma duc sa mananc un mango :) Despre fructe...mi-ar fi greu sa le enumar...sunt atatea ca nu stiu exact ce am gustat si ce nu sau ce-mi place si ce nu... este timp :)
un abrazzo!
mishu
Un comentariu:
nu asa ca is bune bananele gatite? :P
ma bucur tare ca ti-ai facut blog si ca l-ai facut public :)
o sa citesc cu mare interes pe de o parte ca e vorba de o urzicuta draga si pe de alta parte pentru ca e vorba de columbia. imi doresc si eu sa traiesc macar 6 luni in columbia in viitorul apropiat/indepartat? :) poate imi gasesti in job acolo :P dar nu tn ca deja am facut 2 ;)
fain zis treaba aia cu sa dansez/canti ca si cum nimeni te-ar urmari ... asa sa faci ca asa fac si columbienii.
besitos!
Trimiteți un comentariu