miercuri, 25 iunie 2008

Aproape o luna :)

Relativ (fiindca nu-mi dau seama daca repede sau foarte repede) trece timpul si uite ca aproape e o luna de cand sunt aici...in Bogota. Un oras extraordinar de frumos. Fiind atat de sus, de multe ori mi se pare ca se simte ca esti mai aproape de cer, mai ales la apusul soarelui deoarece norii arata altfel. Norii...din pacate avem parte destul de mult de ei. Vremea ma surprinde in fiecae zi ... daca dimineata ploua nu inseamna ca va fi frig, ca va ploua, ca va fi cald mai tarziu sau senin...inseamna ca asa e acum iar mai tarziu...cine stie...orice e posibil asa ca tricou si manusi deodata pe strada nu e un lucru atat de ciudat.

Pregatind o sesiune despre diferente culturale pentru prima conferinta nationala mi-am dat seama de un lucru care s-a intamplat de cand am venit aici: nu am fost singura decat o data, o singura data cand m-am dus singura sa cumpar paine :)) Intr-adevar se simte foarte mult colectivismul, oamenii stau impreuna, mereu si foarte rar fac un lucru singuri. Ciudat pentru mine deoarece simt ca-mi fura din libertate. Dar nu e asa...cred...
Una din radacinile acestui...colectivism e clar familia. Famlia e pe primul loc din cate am vazut pentru majoritatea persoanelor. Iar pe locul doi cred ca e mancarea :)). Nu stiu cum e in sanul failiei, cred ca e un mediu foarte calduros. In weekend plec in Cartagena unde vom sta la mama Luisei de fapt la familia Luisei. Sunt curioasa cum va fi. Cert e ca momentul pranzulu de exemplu e un moment foarte important in timpul zilei. Nu conteaza ca te grabesti sau esti ocupat, asta nu e un motiv pentru a manca in graba. Mancarea de pranz e locul in care te intalnesti cu cei dragi, stai impreuna, savurezi mancarea. Si clar ai ce savura. Intotdeauna pranzul e colorat...carne - peste, pui, vita...de toate daca se poate, orez, cartofi, legume, salate, fasole, oua, fructe, suc, porumb, supa, desert...toate odata :) din fericire altitudinea ajuta putin silueta asa ca ...poti manca mai mult decat ti-ai inchipui. Totul gatit, cu foarte multa maiestrie. Ieri a fost ziua lui Martha si am mers la un restaurant specific nordic (coasta marii Caraibe) unde totul avea la baza Platan. Platanul e un fel de banana in diferite stagii ale vietii - mai cruda mai coapta - prajita si gatita cu...orice sau de toate. Ce nu poate lipsi insa e branza...un alt aliment omniprezent. Supa, felul doi, simpla, desert...nu conteaza branza e prezenta :)

cred ca mi s-a facut foame...ma duc sa mananc un mango :) Despre fructe...mi-ar fi greu sa le enumar...sunt atatea ca nu stiu exact ce am gustat si ce nu sau ce-mi place si ce nu... este timp :)

un abrazzo!

mishu

miercuri, 11 iunie 2008

Traim intr-o lume tot mai mica ?

11 Iunie, 23:40, Bogota


Doar 15 ore si totul s-a schimbat. Peisajul, culorile, sunetele, oamenii, imprejurarile, relatiile, asteptarile...mancarea, muzica, vremea, altitudinea, atmosfera, regulile...sentimentele, gandurile si ciudat, dar eu m-am schimbat...instantaneu.
Urmeaza un an in Columbia (inca nu-mi vine sa cred desi sunt aici de doua saptamani), un an in Bogota nerabdatoare sa cunosc cat mai mult din aceasta tara ... uimitoare. O istorie zguduitoare, o realitate promitatoare, resurse din plin.

Cateva lucruri care le anticipez legate de acest an:

- sunt atatea locuri frumoase si diferite incat nu o sa pot pleca fara sa fac un tur numai pentru a-mi umple mintea, sufletul si aparatul foto cu aceste ¨imagini¨
- imi va fi dor de casa, mai ales de cei de acasa si nu va fi mereu usor
- voi lucra si locui cu o echipa puternica, cu niste oameni atat de
diferiti si care au atat de mult de dat incat la sfarsit lucrurile vor avea 9 perspective
- voi dansa si canta ca si cum nimeni nu ar privi sau asculta
- voi stii sa prioritizez lucrurile importante
- voi putea sa dau mai multa incredere si sa arat sentimente
- voi invata cum sa traiesc in moments of conflict
- voi stii ce urmeaza si ce e cu adevarat important in ceea ce urmeaza-
- voi stii cum sa nu ma simt singura fiind doar eu cu mine



Pana acum au fost doua saptamani pline de tot felul de sentimente: am simtit ca sunt atat de norocoasa ca pot fi aici, m-am simtit independenta, m-am simtit dependenta, mi-a fost teama, am simtit emotia fiecarei descoperiri, fiecarui lucru nou, responsabilitatea fata de motivul pentru care sunt aici, asteptari ridicate, m-am simtit neinteleasa si ciudata, apreciata, m-am simtit singura, dar am simtit si grija unor oameni pe care abia ii cunosc. Multe, un amalgam de sentimente care vin toate odata. M-am simtit confuza.



Sunt aici ... pe cealalta parte a globului ... si ma intreb oare cat de mare e lumea?